EXTERMINARE

Poate că titlul poeziei o sa vi să pară cam dur,dar dacă citești cu atentie iti dai seama ca reflectă realitatea...Omul se crede superior,pentrucă dintre toate fapturile pămăntului doar el a fost inzestrat cu ratiune si atunci plin de orgoliu s-a proclamat un fel de rege care poate face doar ceea ce vrea ,crezand că niciodată nu va da socoteală ...Dar oare așa să fie?

Omul rațional și intelept
E cel mai sus in lanțul trofic,
Și numai el găndește drept
Și ia decizii ce hotarăsc sorții...

Pădurilor ce cu magia din copaci,
Ne dăruiește răsuflari de viată
Dar OMULE...tu cum le răsplătești
Atăta măreție de verdeață...?

Nepăsător trimiți topoare
Ca niște arme criminale
Ce taie adănc in seva vie
Și ii desparți de mama glie...

Pe langă asta ești și vănător
Plin de orgolii și de-un dor
De a ucide și de a arăta 

Că tu ești regele, esti,,matca,,...

Plănge pămăntul și pădurea
Și văntul șuieră a jale
Căci din tot ce a lăsat Noe
Rămase un deșert de disperare

Plănge oceanul,plange marea
De-atăta maldăr de gunoaie
Ce le sugrumă răsuflarea
Și le ucide viața,vălvătaia...

Și cerul cu tristețe lăcrimează
Cu ploaia doar mai duce greul
Să spele și să curețe cu apă norii
Ca să răzbească iarăși curcubeul...

Oprește nebunia,privește inapoi
Pămăntul nu-i al nostru
E a celor ce-ajunge după noi
Ce le lăsăm in urmă...
E ca după război...!